ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊ Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var.: absorbțiúne s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSÓRBȚIE ~i f. Fenomen prin care un corp solid sau lichid încorporează o substanță oarecare din afară; absorbire. [G.-D. absorbției; Sil. -sorb-ți-e] /<fr. absorption, lat. absorptio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSÓRBȚIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid încorporează din afară o substanță oarecare; absorbire. ♦ Extragere, aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiații care trece printr-un corp. 3. Încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. [Var. absorbțiune s.f. / cf. fr. absorption, lat. absorptio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

absórbție s. f. 1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe. 2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie. 3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. 4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează din afară o substanță oarecare. ♦ Extragere, aspirare. ♦ Fenomen de micșorare (sau de anulare) a intensității radiației care cade pe un corp. – Fr. absorption (lat. lit. absorptio, -onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSÓRBȚIE s. încorporare, resorbție, (înv.) sorbire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Absorbție ≠ desorbție
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

absórbție s. f. → sorbție
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*absorpțiúne f. (lat. absórptio, -ónis). Acțiunea de a absorbi: animalele și plantele cresc pin [!] absorpțiune. – Și absórție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink