absolvéntă s. f., pl. absolvénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSOLVÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f: Persoană care a absolvit o formă de învățământ. /<germ. Absolvent, lat. absolvens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSOLVÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățământ. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

absolvént, -ă s.m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățământ. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

absolvént s. m., pl. absolvénți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*absolvént, -ă adj. și s. (lat. absólvens, -éntis. V. solvent). Care a absolvat [!] o școală: absolvent în teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

absolvent, -ă, absolvenți, -te s. m., s. f. infractor cu o singură condamnare la activ
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink