ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSOLVÉNȚĂ s.f. Terminare a unei forme de învățământ; absolvire. [< absolvent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

absolvénță s. f. absolvire (1). (< absolvent + -ență)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSOLVÉNȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSOLVÉNȚĂ s. v. absolvire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

absolvénță s. f., pl. absolvénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink