ABROGATÍV, -Ă adj. Care urmărește abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

abrogatív adj. m., pl. abrogatívi; f. sg. abrogatívă, pl. abrogatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink