ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABROGÁȚIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abrogáție s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

abrogáție (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogáția (-ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (-ți-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ABROGÁȚIE s. v. abrogare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

abrogáție s. f. (sil. -ți-e; mf. ab-), art. abrogáția (sil. -ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink