ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABOLIȚIÚNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abolițiúne s. f. abolire (< fr. abolition, lat. abolitio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Fr. abolition (lat. lit. abolitio, -onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ABOLIȚIÚNE s. v. abolire, desființare, suprimare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

abolițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abolițiúnii; pl. abolițiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink