ABNEGAȚIÚNE s.f. v. abnegație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*abnegațiúne f. (lat. abnegátio, -ónis). Renunțare la orĭ-ce avantaj orĭ deșertăciune (lepădare de sine). – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink