ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunțare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABNEGÁȚIE f. 1) Devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană. 2) Sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump. [G.-D. abnegației; Sil. -ți-e] /<fr. abnegation, lat. abnegatio, ~onis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABNEGÁȚIE s.f. Devotament extrem. ♦ Renunțare, sacrificiu voluntar. [Var. abnegațiune s.f. / < fr. abnégation, cf. lat. abnegatio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abnegațíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu). – Fr. abnégation (lat. lit. abnegatio, -onis).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abnegáție (-ți-e) s. f., art. abnegáția (-ți-a), g.-d. abnegáții, art. abnegáției
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABNEGÁȚIE s. v. devotament.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abnegáție (abnegáții), s. f. Devotament. – Var. abnegare. < Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se folosește.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abnegáție s. f. → negație
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*abnegațiúne f. (lat. abnegátio, -ónis). Renunțare la orĭ-ce avantaj orĭ deșertăciune (lepădare de sine). – Și -áție.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abnegație nu înseamnă „sîrguință”, nici „bunăvoință”, ci „părăsirea propriilor interese pentru a le satisface pe ale altora” (în latinește abnegatio însemna „tăgăduire”; înțelesul actual a apărut în franțuzescul abnégation).
Sursa: DGL
(1982)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abnegáție s.f. 1 Atitudinea persoanei care renunță la dorințele, interesele personale în favoarea altcuiva. Abnegație de sine pentru a se consacra soțului,... copiilor ei (EMIN.). 2 Devotament (dus până la sacrificiu de sine) pentru motive superioare, de ordin religios, social etc.; atitudine de profund atașament față de o cauză, un țel etc. (și hotărârea neclintită de a le servi în orice împrejurare). Abnegațiune patriotică (MAIOR.). • g.-d. -iei. și (înv.) abnegațiune s.f. / <fr. abnégation, it. abnegazione, lat. abnegatio, -onis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Autorii DEXI sunt în special cercetători științifici principali la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române, Filiala Iași, și cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza“, Iași. -
CristinaDianaN