ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudecare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ABJUDECÁ abjúdec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /<lat. abjudicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abjudecá vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească. (< lat. abiudicare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

abjudecá vb., ind. prez. 1 sg. abjúdec, 3 sg. și pl. abjúdecă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink