ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberație (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care constituie o aberație; absurd. /<fr. aberrant, lat. aberrans, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABERÁNT, -Ă adj. Care se îndepărtează, se abate de la o normă; denaturat; greșit. V. absurd. [Cf. fr. aberrant, lat. aberrans].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

aberánt, -ă adj. 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului-simț; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. Forme gramaticale aberante. – Fr. aberrant (lat. lit. aberrans, -ntis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ABERÁNT adj. v. absurd.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aberánt adj. m., pl. aberánți; f. sg. aberántă, pl. aberánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink