abalienáre s. f. pierdere, diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale. (după engl. abalienation, lat. abalienatio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abalienáre s. f., g.-d. art. abalienării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abalienáre s.f. (med.) Pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale. • sil. -li-e-. /ab- + alienare, după engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio, -onis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Autorii DEXI sunt în special cercetători științifici principali la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române, Filiala Iași, și cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza“, Iași. -
CristinaDianaN