AȚIPÍRE, ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi. – V. ațipi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AȚIPÍRE, ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AȚIPÍRE s. ațipeală, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (O dulce ~ în fotoliu.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ațipíre s. f., g.-d. art. ațipírii; pl. ațipíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire ( = tepere).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A AȚIPÍ ~ésc intranz. A fi cuprins de un somn ușor; a aromi. /<lat. attepire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor. – Lat. *attepire ( = tepere).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AȚIPÍ vb. a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ațipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipésc, imperf. 3 sg. ațipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ațipeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ațipésc v. intr. (imit. ca și a țipa și țip, șipot, apă care țîșnește saŭ picură. Cp. cu a picura de somn). Încep să adorm, aromesc. – Vechĭ a se ațipi.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink