AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AȚÂȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care ațâță (pe cineva); instigator; provocator. 2) Care stârnește pofte, dorinți; excitant. /a ațâța + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care ațâță; provocator, instigator. – Din ațâța + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AȚÂȚĂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. instigator. 2. adj. v. senzual. 3. adj. v. excitant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ațâțătór adj. m., pl. ațâțătóri; f. sg. și pl. ațâțătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink