AȘTEPTÁRE, așteptări, s. f. Acțiunea de a (se) aștepta și rezultatul ei. ◊ Loc. adj. și adv. Peste (sau sub) așteptări = neașteptat de bun (sau de slab). – V. aștepta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȘTEPTÁRE, așteptări, s. f. Acțiunea de a (se) aștepta. ◊ Expr. În așteptarea... = până să se întâmple... A fi în așteptare = a aștepta cu nerăbdare. ♦ Presupunere; speranță, dorință.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȘTEPTÁRE s. așteptat, (înv.) așteptătură. (~ în gară.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
așteptáre s. f., g.-d. art. așteptării; pl. așteptări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
așteptáre f. Starea celuĭ care așteaptă: a fi în așteptare. Fig. Speranță: a înșela așteptările. Sală de așteptare, cameră de așteptat, maĭ ales la gărĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ◊ Loc. adv. La sfântu- (sau la moș-) așteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În construcții negative) A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. 3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că... ♦ Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A AȘTEPTÁ aștépt 1. tranz. 1) A întâmpina stând pe loc un anumit timp. ◊ La sfântu-așteaptă niciodată. 2) (persoane) A lăsa să beneficieze de răgazul necesar. 3) A dori nădăjduind cu încredere. Aștept să vii. 4) și fig. A pândi cu răbdare. ~ ocazia. ~ un moment potrivit. 2. intranz. A sta în expectativă. /<lat. adspectare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE AȘTEPTÁ mă aștépt intranz. A spera (la ceva) cu încredere. M-am așteptat la un rezultat mai bun. /<lat. adspectare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc. ◊ Expr. La sfântul- (sau la moș-) așteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz; a păsui. ♦ A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. ♦ (La imper., în amenințări) Stai (puțin)! 3. A spera, a nădăjdui. ♦ Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȘTEPTÁ vb. 1. (înv. și pop.) a adăsta, (înv. și reg.) a acera, (prin Transilv.) a agodi. (~ de o oră acolo.) 2. a sta, a zăbovi. (Mai ~ puțin, că vin!) 3. a îngădui, a permite. (~ o clipă!) 4. v. păsui. 5. v. spera. 6. v. prevedea. 7. a crede, a-și imagina, a-și închipui. (Ce te-ai ~ să vezi?) 8. v. ezita.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
așteptá (așteptát, așteptát), vb. – 1. A sta undeva pentru a fi de față, a adăsta. – 2 A fi gata, a fi pregătit. – 3 A conta, a se bizui pe cineva, a spera. – Mr. așteptu, megl. ștet, istr. așteptu. Lat. *adspectāre, prin intermediul unei forme asimilate *astectāre (Meyer-Lübke, Gramm., I, 469; Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Pușcariu 145; REW 3039; Candrea-Dens., 104; DAR); cf. it. aspettare (tarent. astittare, calabr. astettare, sicil. astittari, sard. isettare). – Mr. aștiptare înseamnă în același timp „a aștepta” și „a primi, a avea oaspeți”, accepție dublă pe care Pușcariu 150 și DAR o explică prin contaminarea cu lat. exceptare sau cu alb. përes „aștept” și „primesc”; mai probabilă este evoluția normală de la „aștept oaspeți” la „am oaspeți”, cf. fr. j’attends des amis. Geheeb 17 propune etimonul lat. exceptare. – Der. așteptător, adj. (plin de speranță); neașteptat, adj. (care survine brusc, surprinzător).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
așteptá vb., ind. prez. 1 sg. aștépt, 2 sg. aștépți; 3 sg. și pl. așteáptă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
așteáptă (imper. d. aștept). Iron. La sfîntu Așteaptă, nicĭ-odată, la calendele greceștĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aștépt, a -á v. tr. (lat. ex-spectare. V. deștept, aspect). Staŭ atent pînă vine cineva saŭ se întîmplă ceva: aștept învierea morților. Am răbdare: nu maĭ pot aștepta. Fig. Îs gata de: armata așteaptă, prînzu așteaptă. V. refl. Prevăd, mă tem să nu se, orĭ doresc să se întîmple: mă așteptam la un atac, la una ca asta.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȘTEPTARE fază eventuală a procedurii de apropiere după instrumente, în care aeronava efectuează manevre de-a lungul unui traiect predeterminat în vederea primirii unei autorizări.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a aștepta cu sufletul la gură expr. a aștepta cu mare nerăbdare
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a aștepta să-i pice mură-n gură expr. (pop.) a nu acționa pentru atingerea unui scop; a rămânne impasibil într-o situație în care s-ar impune o acțiune imediată
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a aștepta să vadă dincotro bate vântul expr. a fi prudent, a sta în expectativă
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a înșela așteptările cuiva expr. a dezamăgi pe cineva, a decepționa pe cineva.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
la sfântu’ așteaptă expr. (pop.) niciodată.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink