așteámătu și -ăt adv. (lat. ex-tĭmĭtus, rudă cu teamăt). Olt. Munt. În taĭnă, încet, pe ascuns: a se apropia, a călca așteamătu (Teod. P. P. 554, 566, 637).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink