AȘTEÁMĂT adv. (Înv.) Încet, agale.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

așteámăt adv. (reg.) deodată, subit
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

așteámăt adv. – Pe ascuns, pe furiș. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit, pe care Iordan, RF, II, 276, a încercat să-l reducă la sb. štimati, din lat. aestimare „a aprecia”; și Pușcariu, Dacor., V, 411-20, la un lat. scema, din gr. σχῆμα, cf. schimă. Ambele ipoteze nu lămuresc semantismul. Cf. REW 7684a. Poate germ. anstimmend?
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

așteámătu și -ăt adv. (lat. ex-tĭmĭtus, rudă cu teamăt). Olt. Munt. În taĭnă, încet, pe ascuns: a se apropia, a călca așteamătu (Teod. P. P. 554, 566, 637).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink