AȘEZĂTÓR, -OÁRE, așezători, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care s-a stabilit cu locuința într-o localitate. – Din așeza + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȘEZĂTÓR adj. v. fixat, sedentar, stabil, statornic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȘEZĂTÓR s. v. ctitor, fondator, întemeietor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink