AȘCHIÚȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie; așchioară. [Pr.: -chi-u-] – Așchie + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

AȘCHIÚȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie. [Pr.: -chi-u-]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AȘCHIÚȚĂ s. așchioară, țepușă, (reg.) așchiță. (~ de brad.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

așchiúță s. f. (sil. -chi-u-), g. -d. art. așchiúței pl. așchiúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

așchioáră și așchiúță f., pl. e. Dim. d. așchie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink