CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CIOMĂGÍ ~ésc tranz. A bate tare (cu ciomagul); a zdrobi în bătăi; a cetlui; a îmblăti; a melestui. /Din ciomag
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE CIOMĂGÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). /Din ciomag
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIOMĂGÍ vb. v. atinge, bate, lovi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciomăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciomăgeáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cĭomăgésc v. tr. Fam. Iron. Bat, lovesc cu cĭomagu.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIOMĂGEȘTI, com. în jud. Argeș; 1.566 loc. (1991). Reșed. com. este satul Răduțești.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink