ȚURȚURÁT, -Ă, țurțurați, -te, adj. De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. – Țurțur + suf. -at.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚURȚURÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care are țurțuri; cu țurțuri. /țurțur + suf. ~at
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țurțurát adj. m., pl. țurțuráți; f. sg. țurțurátă, pl. țurțuráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink