ȚUICUÍ, țuicuiesc, vb. IV. Refl. A se țuicări. – Țuică + -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚUICUÍ vb. v. țuicări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țuicuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuicuiésc, imperf. 3 sg. țuicuiá, conj. prez. 3 sg. și pl. țuicuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

țuicui, țuicuiesc v. r. a bea țuică
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink