ȚÚICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÚICĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. țuicii] /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÚICĂ s. (Transilv. și Ban.) palincă. (~ de prune.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țúică s. f., g.-d. art. țúicii; (sorturi, porții) pl. țuici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ȚUICĂ doi ochi albaștri, ochii lui Dobrin, tapardos, țuicomicină, vitamina ț.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a da în țuicomanie expr. a deveni dependent de consumul de băuturi alcoolice.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cu șprițu’ / țuica-n nas expr. amețit de băutură, beat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink