ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚOPĂÍT s. țopăială.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țopăít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ Peior. A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȚOPĂÍ țópăi 1. intranz. A sări de pe un picior pe altul (făcând mișcări dezordonate). 2. tranz. peior. A se mișca în ritmul unui dans; a juca cu temperament. /țop + suf. ~ăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚOPĂÍ vb. v. sări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚOPĂÍ vb. v. dansa, juca.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țopăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țópăi, 3 sg. și pl. țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țopăí vb., ind. prez. pers. 1 țópăi / țopăiésc
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink