ȚIST interj. Exclamație cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere; st! – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIST interj. (se folosește pentru a impune cuiva tăcere). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIST interj. v. liniște, pst, st, tăcere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țist (-turi), s. n. – Funcționar, slujbaș, ofițer. Mag. tiszt (Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 163). – Der. tistie, s. f. (Trans., înv., slujbă, funcție înaltă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țist/țst interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink