ȚÍPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: țípet s. n.] – Țipa¹ + suf. -ăt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÍPĂT ~ete n. Strigăt puternic (scos de om sau de unele animale); răcnet; răget. ~ ascuțit. /a țipa + suf. ~ăt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÍPĂT s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. chiot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Țipăt ≠ șoaptă, tăcere
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țípăt s. n., pl. țípete
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink