ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (înv.) Privitor la ținut (II), de ținut. – Ținut + suf. -al.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚINUTÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de un ținut; propriu unui ținut. /ținut + suf. ~al
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚINUTÁL adj. v. județean.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ținutál adj. m., pl. ținutáli; f. sg. ținutálă, pl. ținutále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink