ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÍNTEȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care țintește bine; bun țintaș. 2) (despre privire, ochi) Care este ațintit într-un anumit punct; orientat într-o anumită direcție; pironit. /țintă + suf. ~eș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țintéș, țínteșă, adj. (reg.) 1. îndreptat către o țintă. 2. bun țintaș. 3. țeapăn. 4. țintat; cu o țintă în frunte (un animal).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țínteș adj. m., pl. țínteși; f. sg. țínteșă, pl. țínteșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink