ȚIITOÁRE² ~óri f. Loc pe unde trec animale sălbatice și unde vânătorii stau de pândă. /a ține + suf. ~toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIITOÁRE¹ f. pop. Femeie întreținută de un amant. /a ține + suf. ~toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIITOÁRE s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țiitoáre (persoană) s. f. (sil. ți-i-), g.-d. art. țiitoárei; pl. țiitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țiitór adj. m. (sil. ți-i-), pl. țiitóri; f. sg. și pl. țiitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țiitóri (loc) s. f. pl. (sil. ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

țiitoare, țiitoare s. f. concubină, amantă
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink