cervíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] červiš; bg. červiš). Seŭ maĭ scump provenit din oase ferte [!] cu măduvă cu tot. – Și cirviș și ciriviș. La Ĭorga (Negoț. 105) țerviș. V. bleaz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink