țepóc, țepóci, țepoáce, s.m. și n. (reg.) 1. (s.m.) băț ascuțit de făcut garduri; țepuc; drug de scară, în care sunt fixați fusceii; fuscel la scară. 2. (s.m.) așchiuță sub unghie. 3. (s.n.) țeapă la cereale.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink