2 intrări

O definiție

țepení, țepenésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a înțepeni, a înlemni. 2. a fixa. 3. a se slei, a se întărî. 4. a deveni rezistent, viguros. 5. a se conserva, a se păstra.

Intrare: țepenire
țepenire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țepenire țepenirea
plural țepeniri țepenirile
genitiv-dativ singular țepeniri țepenirii
plural țepeniri țepenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țepeni
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țepeni țepenire țepenit țepenind singular plural
țepenește țepeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țepenesc (să) țepenesc țepeneam țepenii țepenisem
a II-a (tu) țepenești (să) țepenești țepeneai țepeniși țepeniseși
a III-a (el, ea) țepenește (să) țepenească țepenea țepeni țepenise
plural I (noi) țepenim (să) țepenim țepeneam țepenirăm țepeniserăm, țepenisem*
a II-a (voi) țepeniți (să) țepeniți țepeneați țepenirăți țepeniserăți, țepeniseți*
a III-a (ei, ele) țepenesc (să) țepenească țepeneau țepeni țepeniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)