ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. 1. Soția țarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zorzonel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȚÁRINĂ1, țarini, s. f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură. 2. (Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.). ◊ Poarta țarinii = poartă făcută la începutul drumurilor care intră într-un sat. Gardul țarinii = gard care împrejmuiește un sat. 3. (Mai ales art.) Numele unui dans popular în perechi, cu mișcări moderate, care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (reg.) țárnă, (înv.) țeárină s. f.] – Cf. scr. carina.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zorzonel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȚARÍNĂ ~e f. ist. 1) (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană, împărăteasă; regină. 2) Soție a țarului. [G.-D. țarinei] /<fr. tsarine
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȚÁRINĂ ~i f. 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor. 2) mai ales art. Dans popular executat în perechi, cu mișcări moderate și însoțit de strigăte. 3) Melodie după care se execută acest dans. [G.-D. țarinii] / țară + suf. ~ină
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȚARÍNĂ s. f. 1. soția țarului. 2. titlu dat împărăteselor Rusiei. (< fr. tsarine)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȚÁRINĂ s. 1. v. arătură. 2. v. ogor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țárină (-ni), s. f. – Cîmp, ogor, arătură. Sb. carina „vamă” și „cîmp”. Sensul inițial este cel de „dare”, de la car „împărat”. Trecerea semantică se bazează pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. în rom. poarta țarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cîmpul său, și care era păzită de obicei de un slujbaș numit jitar. Cf. Tiktin și Densusianu, GS, I, 352; legătura cu bg. celina (cf. țelină), propusă de Conev 68, nu este posibilă. Rut. caryna, rus. carina, par să fie sl., în contradicție cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; și Vasmer, III, 282.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țarínă (soția țarului) s. f., g.-d. art. țarínei; pl. țaríne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țárină (ogor) s. f., g.-d. art. țárinii; pl. țárini
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țárina (dans) s. f. art., g.-d. țárinei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țárină, țarini s. f. Câmp cultivat; ogor, arătură. ◊ Țarina olarului = terenul pe care l-au cumpărat sinedriștii evrei de la un olar cu cei 30 de arginți reprezentând prețul vânzării lui Iisus Hristos de către Iuda, dar pe care acesta îi restituise, teren care urma să fie destinat îngropării străinilor. Aici s-a spânzurat Iuda de un arbore. – Cf. scr. carina.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink