ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂRMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care țărmuiește; cu proprietatea de a țărmui. [Sil. -mu-i-] /a țărmui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂRMUITÓR adj. v. împrejmuitor, înconjurător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țărmuitór adj. m. (sil. -mu-i-), pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink