ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȚĂRMUÍ ~iésc intranz. 1) rar A veni (și a se opri) la țărm; a acosta. 2) v. A ȚĂRMURI. /țărm + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂRMUÍ vb. v. aborda, acosta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țărmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmuiésc, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țărmuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink