ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s. m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂNDĂRÍCĂ ~éle f. fig. (diminutiv de la țandără) Om mic de stătură. /țandără + suf. ~ică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țăndărícă s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink