15 definiții pentru țăcăni (1 -căn), țăcăni (1 -cănesc), țăcănit (adj.), țăcănit (zgomot; -uri)   conjugări / declinări

ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zorzonel | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. V. țăcăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zorzonel | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂNÍT ~uri n. 1) v. a ȚĂCĂNI și A SE ȚĂCĂNI. 2) Zgomot caracteristic, produs de un obiect sau de o ființă, care țăcănește. /v. a (se) țăcăni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂNÍT s. 1. v. păcănit. 2. țăcăneală. (~ul mașinii de scris.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂNÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂNÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țăcănít s. n., pl. țăcăníturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂNÍ, țăcănesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. – Țac + suf. -ăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zorzonel | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȚĂCĂNÍ ~ésc 1. intranz. A lovi repetat, producând un zgomot ritmic; a produce țăcănituri; a face „țac-țac”. 2. tranz. pop. A scrie la mașina de dactilografiat; a dactilografia. /țac + suf. ~ăni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ȚĂCĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde judecata; a se țicni; a se amenti; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se aliena. /țac + suf. ~ăni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂNÍ vb. v. păcăni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂNÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țăcăní vb., ind. prez. 1 sg. țăcănésc/țăcăn, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țăcăneáscă/țăcăne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

țăcănit, -ă, țăcăniți, -te adj. smintit, nebun
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

țăcăni, țăcănesc I. v. t. a scrie ceva la mașina de scris II. v. r. a se sminti, a înnebuni
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink