ȚÂNGĂU, țângăi, s. m. (Pop. peior.) Flăcăiaș, băietan. [Var.: țingău s. m.] – Țânc + suf. -ău.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÂNGẮU ~i m. Băiat ajuns la vârsta adolescenței; băiețan; puștan. /țânc + suf. ~ău
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÂNGĂU s. v. băietan, băiețandru, copilandru, flăcăiandru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țângắu, țângắi, s.m. (pop.; peior.) 1. băietan, flăcăiaș, țingău, băiețandru. 2. (fig.) tânăr fără experiență.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink