9 definiții pentru șut (adj.), șuta   conjugări / declinări

ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘutÁ ~éz tranz. (la unele jocuri sportive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

șutá vb., ind. prez. 1 sg. șutéz, 3 sg. și pl. șuteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUT3, -Ă adj. v. ciut.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

șut4, -ă, (reg.) 1. (despre mâncăruri) picant. 2. (despre capre) fără un corn.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear [!] lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink