șurubí, șurubésc, vb. IV (reg.) 1. a înșuruba. 2. (fig.) a minți, a înșela.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șurubí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șurubésc, 3 sg. șurubéște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink