ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [Var.: șurupélniță s. f.] – Șurub + suf. -elniță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘURUBÉLNIȚĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o tijă metalică cu vârful lățit, fixată pe un mâner, care servește la înșurubat și la deșurubat. [G.-D. șurubelniței] /șurub + suf. ~elniță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘURUBÉLNIȚĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) mutelcă, răzuș, șoroflău, șurub, șurubar, șurubăriță, (Ban. și Transilv.) șrafânțigăr. 2. v. broască.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘURUBÉLNIȚĂ s. v. destupătoare, tarod, tirbușon.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șurubélniță s. f., g.-d. art. șurubélniței; pl. șurubélnițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink