ȘURÍU s. v. cuțit, pumnal, stilet.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șuríu (-íe), s. n. – Cuțit, briceag. Țig. šuri (Wagner, BF, X, 160); var. a lui ciuriu.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a da cu șuriul expr. 1. a se bate cu cuțitul. 2. a umbla înarmat cu cuțitul.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink