ȘÚMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Amețit de băutură, cherchelit. – Slav (v. sl. šumĭnŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

șúmăn (-nă), adj. – Beat, bețiv. – Var. șumen. Sl. šumĭnŭ (Cihac, II, 397). În Mold. și Trans. – Der. șumeni, vb. refl. (a se îmbăta).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink