ȘUGUBINÁR, șugubinari, s. m. (În vechea organizare administrativă a țărilor române) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși. – Șugubină + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șugubinár s. m., pl. șugubinári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink