ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (Înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] – Din sl. dušegubĩcĩ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUGUBẮȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care șuguiește; care este bun de glume; plin de haz. 2) fig. rar Care induce în eroare; amăgitor; înșelător; iluzoriu. /<sl. dušegubici
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUGUBĂȚ adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUGUBĂȚ s., adj. v. asasin, criminal, omorî-tor, ucigaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șugubắț (-eáță), adj. – 1. Asasin. – 2. Periculos. – 3. Poznaș. Sl. dušegubĭcĭ (Șeineanu, Semasiol., 216; Tiktin), cf. deșugubină, apropiat prin etimologie populară de a șugui „a glumi”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șugubăț adj. m., pl. șugubéți; f. sg. șugubeáță, pl. șugubéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink