ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUȘOTEÁLĂ s. v. șoaptă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink