ȘU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘU interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda murmurul vorbirii în șoaptă sau zgomotul produs de frunzele care foșnesc). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘU s.n. Termen chinezesc pentru a denumi pictura verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa. V. kakemono. [< chin., rus. șu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘU s. n. pictură chinezească verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa. (< chin. șu)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

șu interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink