A ȘtrengarÍ ~ésc intranz. A fi ștrengar. /Din ștrengar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTRENGÁR ~i m. 1) Copil neastâmpărat, poznaș. Un ~ fără pereche. 2) Bărbat ușuratic, neserios. /ștreang + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTRENGÁR adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTRENGÁR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tâlhar. (Ce ~ fără pereche!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTRENGÁR s. v. afemeiat, crai, derbedeu, golan, haimana, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, vagabond.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ștrengár s. m., pl. ștrengári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink