ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ștopleág s. n., pl. ștoplége
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink