ȘTOLUÍ, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘTOLUÍ ~iésc tranz. (piei tăbăcite) A supune operației de stoluire. /cf. germ. Stollen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ștoluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiésc, imperf. 3 sg. ștoluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștoluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink