ștircuí, ștírcui, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștercui; despre struguri) a zdrobi cu știrca, cu mustuitorul. 2. (despre zarzavat) a mărunți cu ajutorul unui băț ramificat la un capăt.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink